“Spovedania” unei preotese crestine sau despre framantarile sufletesti ale unui preot

Multumiri autorului de blog ieriazimiine, pentru acceptul de a prezenta pe blogul sau, propriile-mi marturii

De mult ma “roade” un gand de a scrie ceea ce un preot traieste inlauntrul sau si exteriorizeaza mai mult, mai putin sau chiar deloc. Dar aparitia cartii “Spovedania unui preot ateu”, sub pseudonimul Ion Aion, precum si numeroasele comentarii la continutul cartii, au pus punctul pe “i”.

Toti vorbesc despre GENIUL autorului si ce viitor fabulos va avea daca va continua sa scrie. Dati-mi voie sa ma indoiesc!!! Daca autorul ar fi avut GENIU , cu siguranta astazi inca isi mai continua MISIUNEA. GENIUL nu moare niciodata! GENIUL poate sa cada, dar sigur se va ridca fie la nivelul de la care a cazut, fie o treapta sau mai multe superioare.

As numi mai degraba cartea “Spovedania unui preot frustrat de propria viata”. Sa scrii cu nostalgie despre bucuria de a savarsi Slujba Invierii ani la rand si sa depui armele atat de usor, nu e o dovada de curaj, ci de o neputinta a propriului EU.

Oare cati preoti nu duc pe umeri numeroase ISPITE ale propriei vieti duhovnicesti? De ce oare continua? Pentru ca o “cruce” nu se rupe, nu se indoaie, nu se abandoneaza, nu se calca in picioare, ci CRUCEA primita inca de la nastere se poarta la gat, indiferent de “greutatea” ei.

De ce ar putea fi frustrat un preot??? De nesocotinta pe care familia , in complexitatea ei, i-o poate arata, de particelele de suflet pe care le imparte tuturor la scaunul spovedaniei si care mai apoi se pierd prin nepasarea “fiilor si fiicelor” duhovnicesti(recunosc ca notiunile de “fiu si fiica” duhovniceasca imi provoaca adesea stari de desgust si dispret la adresa celor care si le asuma).

Si cum noi toti suntem “bazali” la origine, adica pentru a continua triumfator pe un drum, avem nevoie de sustinere si recunoastere morala, venite dintr-o alta directie, poate ca si preotul in lupta sa misionara are nevoie de foarta multa sustinere in propria familie. Sustinerea nu presupune totdeauna confirmarea slabiciunilor pe care le-ar putea avea , ca om, si preotul cateodata, ci sustinerea inseamna ca propria familie sa aiba o continua stare de trezvie, de moralitate, de frumusete, o stare care sa nu il determine pe “bietul” preot , niciodata sa plece capul in fata “turmei” pe care o calauzeste de-a lungul misiunii sale. Nimic nu e mai frustrant pentru un preot, decat neputinta sa de a corecta, indrepta si intari “greselile” din viata propriei familii. Doar asa ar putea ajunge un preot ateu, incat sa ia totul cu “merge si asa”.?

Oare Ion Aion este singurul preot framantat de astfel de neputinte? Eu cred ca nu !

Curajul si frumusetea acestei vieti duse intr-o familie in care Dumnezeu prin harul Sau , a trimis un preot, sta in explozia de Lumina pe care Dumnezeu o revarsa asupra lor in fiecare duminica , prin rememorarea Slujbei Invierii.

E de neinteles cat de multa bucurie aduce in familie un cofetar (mancam prajituri bune), un actor (intram gratis la matineu), un inginer(avem proiecte si produse gratis), un profesor(avem meditatii la copil gratis), un doctor (avem diagnostic si tratamente indiferent de zi si noapte), DAR cand in familie este si un preot……in ce consta BUCURIA?? De multe ori existenta unui preot in familie este vazuta ca o constrangere de la o viata dusa in dezordine, o constragere de la o viata dusa fara “reguli”.

Un preot nu poate oferi decat BUCURIA de a duce o viata complet libera, dar CONSTIENTA. Si asta cred ca sperie multe familii in care preotii prin voia lui Dumnezeu trebuie sa traiasca si sa isi duca la capat misiunea. Si capatul misiunii unui preot este acolo unde Dumnezeu decide ca drumul lui pe acest pamant a luat sfarsit.

RESPECTATI, SUSTINETI si NU DARAMATI viata unui preot! Nu exista preoti atei, ci doar “oameni cu har” frustrati atat de mult de viata, lipsiti de suport moral, care au uitat ca si vesmintele preotesti se spala, se apreteaza, se netezesc, ca mai apoi sa “straluceasca” , cum nici macar ca noi , nu au facut-o!

Advertisements

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s