Politic sau omenesc?

Traiul zilelor noastre se imparte in fapte corecte din punct de vedere politic si fapte corecte din punct de vedere omenesc. Era mai potrivit sa scriu “fapte corecte din punct de vedere moral”, dar cum noi suntem oameni, este mai nimerit sa folosec “omenesc” in dauna “moral”-ului.

Astazi, 29 august, in mare zi de sarbatoare a Ortodoxiei, am iesit si eu cu cativa struguri si cateva piersici la vanzare, la marginea soselei. Si am adoptat si eu modelul brasoveanului de a-mi vinde produsele: doritorul vine, isi pune in sacosa cat doreste si ce doreste si plateste in functie de cat crede el ca face. In mare, am avut parte si de oameni receptivi, dar si de tematori. Toti care au cumparat, la final, m-au intrebat: “e bine?”. Tuturor le-am spus ca da, mai ales ca simteam ca le e rusine sa puna mai mult in traista si le mai puneam eu.

Din cei care au fost mai receptivi se numara persoanele cu un simt al modestiei ceva mai evident. Acestia chiar au platit mai mult decat ar fi facut strugurii. Cei mai nesiguri in a face o evaluare, motivand “mi-e teama sa nu gresesc” au fost persoane care doreau sa manifeste putina opulenta si autoritate. Acestia au evitat sa cumpere. Samsarii chiar au fost cei mai simpatici🙂. Obisnuiti la negocieri la sange, au ramas surprinsi sa plateasca si sa considere ca nu platesc suficient.

Oricum, a fost un test cu un impact emotional puternic pentru ambele parti. Pentru mine, ca as fi putut iesi in paguba si am fost mai mereu cu putina teama in suflet ca pot pierde. Sa nu mai zic ca aveam si temerea ca ar putea ca vreunul sa nu plateasca, dar imi asumam si acest fapt. Pentru cumparatori, ca nu au fost niciodata pusi in fata unei astfel de negociere, de achizitie. Ca sa nu mai spun ca in acest fel fiecare cumparator lasa deoparte prejudecatile si stereotipurile si este el pus sa evalueze cat face munca omului din fata sa, un om pe care il vede pentru prima data si s-ar putea sa fie si ultima data. Recunosc ca acum pe cumparatori i-am dezarmat total de orice argument al refuzului pretului (prea mare). Nu le-am oferit nici un pret si nu le-am impus nimic. Le-am lasat posibilitatea sa aleaga ce vor si cum vor.

Cred ca voi repeta experimentul. Politic, am castigat mai multi banuti decat daca as fi vandut oferind un pret fix. Omenesc, sunt bucuros ca pe toti i-am pus in fata unui fapt pe care nu l-au intalnit niciodata (unii recunoscand acest lucru). Sunt bucuros ca nu m-am tiganit cu nimeni pe argumente de genul “stii cat e de munca ca sa cer mai putin?”. Urasc astfel de tiganeli.

13 thoughts on “Politic sau omenesc?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s