Intelectuali “de hartie”

Cei care si-au dat silinta sa invete, in viata, si nu si-au pus ca slogan “trecut prin scoala vietii”, stiu cat de greu este sa ajungi in varf, daca alegi sa parcurgi fiecare treapta a evolutiei profesionale si sociale. Stiu sigur ca sunt multi din generatia tanara care doresc sa ajunga cineva prin propria forta, prin munca cinstita. Doar acestia stiu cat timp investesc in cultivarea cunostintelor, cati bani investesc in carti de specialitate si de cultura generala. Si tot ei stiu cat de bucurosi sunt sa ajute pe cineva care le cere ajutorul oferindu-le cele mai bune sfaturi. Acestia sunt intelectuali veritabili. In fata unei cafele, ei nu isi pierd timpul discutand manechinele care au aparut prin reviste, felurile de mancare care le-au gatit acasa sau ce “bunaciune au mai f*tut”. Am ramas surprins sa aud, la o masa cativa tineri discutand idei filosofice. Am lasat partenerii mei de la masa sa discute de turatiile motoarelor de la masinile lor si ii ascultam pe acei tineri. Da, trageam cu urechea. Nu va inchipuiti ce placere a fost sa ii ascult.

Dar sunt putini cei de acest fel. Majoritatea prefera barfa, cancanul. Sunt tineri care se lauda cu “scoala vietii”. Oare la final de “scoala vieii” se da examen national sau bacalaureat? Pe acestia cu “scoala vietii” ii observi prin faptul iti arata cerul gurii incontinuu. Au facut niste bani rapid, intr-un mod dubios de rapid. Si ca niste oameni “de afaceri” ce sunt, tin secretul pentru ei si-l apara cu vreo cativa prieteni care….. au o reputatie cam gri. Acesti absolventi de “scoala vietii”, cu cativa lei la tescherea si o masina germana luata la SH au impresia ca sunt pe aceeasi treapta cu unul care si-a tabacit curul vreo 7 ani prin facultate si a muncit pe branci incat sa-si invete meseria perfect si care a reusit in ani multi de truda sa-si faca o casa, sa aibe o masina onorabila si o familie normala.

Acesti absolventi de “scoala vietii” sunt asa numitii “intelectuali de hartie”. Au niste teancuri cu bani in casa, deci sunt destepti, chiar daca in minte nu au nimic care sa ajute si semenii. Un “intelectual de hartie” il descoperi rapid:
– cere-i ajutorul cand ai tu nevoie disperata de ajutor si vezi cat de repede vine, fara sa invoce vreun motiv de intarziere sau sa te lase sa il astepti;
– daca are nevoie de tine disperata, vezi de cate ori te suna pana ajungi la el.

Sa nu mai zic de situatiile cand dai gres si el e intr-o pozitie favorabila. Oare va fi capabil sa recunoasca ca a gresit, atunci cand va face o greseala?

Societatea romaneasca are nevoie de intelectuali, dar nu din acestia “de hartie”. Nu avem nevoie de semi-docti, care la adierea unor bancnote pe sub nas ar fi in stare sa-si vanda si parintii. Nu avem nevoie de semi-docti care vor arunca greseala proprie in spatele altuia nevinovat. Nu avem nevoie de semi-docti care au mintea odihnita.

Avem nevoie de intelectuali veritabili, a caror minte lucreaza si atunci cand i-au o pauza. Avem nevoie de intelectuali care sa se intrebe mereu “de ce?”. Un intelectual nu e musai obligatoriu sa aibe 3 facultati, 5 mastere, 2 doctorate. Poate sa aibe si 4 clase, caci il simti prin sufletul nobil de care da dovada. Ma uit cum unii absolventi de studii superioare, in disperare de notorietate, sunt polivalenti de nivel mediocru: scriu prin ziare, joaca teatru, meseria de baza si-o fac si nu prea, fac voluntariat, dar nu pe proiecte potrivite meseriei lor (vad ca prinde asta la multi profesori de liceu si te intrebi de ce nu mai invata picimea). E trist. E trist, ca in goana dupa bani uitam sa fim oameni, sa fim profesionisti, uitam sa oferim lumii ceea ce vrea ea de la noi. Uitam si devenim si noi niste intelectuali ” de hartie”.

2 thoughts on “Intelectuali “de hartie”

  1. Nu! Este o observatie obiectiva asupra societatii. Daca privim atent, cati sunt care se lauda cu “scoala vietii” pentru simplul fapt ca au un teanc de bani facut intr-un mod foarte dubios? Cati sunt care termina o facultate, doar pentru a scapa de un complex psihologic, si practica alte meserii sau activitati decat ceea ce au urmat in facultate, doar pentru a capata notorietate? Traim intr-o lume in care notorietatea conteaza mai mult decat onestitatea si anonimatul. Dorim sa fim cat mai repede cunoscuti, dar fara sa avem o temelie informationala solida. La asta m-am referit.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s