O lupta fara final

Nu stiu cum vad altii viata, dar eu o percep ca pe o continua lupta cu noi, cu cei din jur, cu situatiile in care ne aflam.

Luptam cu noi sa putem ajunge acolo unde ne-am propus. Sunt dati in care ti se face lehamite si de propria persoana, dar lupti pentru ca starea e una de moment. Sunt dati in care simti ca lupti in zadar, ca nu e mai nici o sansa de iesire, dar nadejdea te face sa lupti in continuare, ca va veni si o vreme mai buna. Sunt dati in care simti ca vrei sa lasi totul si sa te retragi in pustietate, dar lupti deoarece ti-ai propus ceva si sunt oameni care se bazeaza pe tine si pe visele tale. Iar daca oamenii nu iti cer decat compasiunea ta, chiar nu ii poti lasa de izbeliste. Asa ca lupti!

O lupta apriga o ducem cu cei din jur, oameni care te influenteaza doar prin simplele lor stari. Luptam cu simple cunostinte; care face mai mult ca celalalt, care castiga mai mult ca celalalt, care il domina pe celalalt. Dar in aceasta lupta il ignoram pe cel de-al treilea, omul care ne ajuta si pe care il chinuim in batalia noastra cu apropiatii. Asa ca lupti!

Luptam cu necunoscutii, cu neincrederea lor in tine si cu neincrederea ta in ei. Asa ca lupti!

Luptam cu persoanele dragi care duc in ele o lupta ca a noastra. Luptam sa le tinem pe metereze, sa nu cedeze, sa-si implineasca visele. Luptam sa le aratam ca pot avea incredere in tine, incat sa-si duca lupta mai departe. Asta e cea mai grea lupta. Caci starea lor si victoriile lor sunt victorii morale si pentru noi. Victoriile lor te indeamna si pe tine sa lupti in continuare si sa-ti castigi propria batalie. O neincredere a lor in tine sau in cei care lupta alaturi de acestia sau o alta slabiciune in propria lor batalie ajunge sa-ti slabeasca puterile. Credem ca avem super-puteri si putem castiga singuri astfel de lupte. Oare? Eu, personal, nu cunosc om care sa fi castigat singur. Aceasta lupta este, poate, cea mai grea si cea mai dura. Asa ca lupti!

Luptam cu situatiile imprevizibile sau previzibile. Doar ca aceste situatii sunt asemenea zmeilor din basmele copilariei. Iar noi iesim victoriosi, dar plini de rani sufletesti. Luptam pentru ca traim cu speranta ca suntem un fel de Harap-Alb care moare, reinvie si castiga lupta cu opozantii lui. Asa ca lupti!

Oare cat mai trebuie sa ducem aceste lupte? Dar unele dintre ele, pana cand?

One thought on “O lupta fara final

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s