“Intru Una,….

…Sfanta, Soborniceasca si Apostoleasca Biserica,
Marturisesc un botez intru iertarea pacatelor,
Astept invierea mortilor si viata veacului ce va sa vie.”

De ceva vreme incheierea Crezului ortodox imi da de gandit.

Vorbim mereu de o lume impartita in doua: unii care prefera o viata confortabila dar plina de sentimente negative si unii care prefera o viata grea, traind binele absolut. In ultima vreme, site-urile si blogurile cu caracter crestin incep sa aduca tot mai multe avertismente privind vremurile din urma. Ajungem ca in putin timp sa fim confunzi, buimaciti de atata agitatie privind balanta dintre Rau si Bine.

Nu stiu cati ati sesizat in Crez, mai exact la finalul sau, faptul ca se spune clar de existenta unei singure Biserici: cea a lui Hristos, in nici un caz nu se face referire la Biserica Ortodoxa, la cea Catolica, Baptista, Adventista sau alta. Cum spunea parintele Arsenie Boca: Biserica e una singura, oamenii vin si pleaca din ea. Prin urmare, atunci cand facem afirmatii de genul “Biserica deviaza”, chit ca tintim spre Biserica lui Hristos, afirmatia cuprinde doar oamenii din afara Bisericii, adica noi.

Un alt lucru pe care l-am remarcat in finalul Crezului este faptul ca se face referire la o lume a Binelui, o lume uniforma, in care Raul nu exista. Ma intreb: oare Dumnezeu il va ucide la Diavol pentru a ramane Binele? Dumnezeu are aceasta putere, deoarece este Creatorul, dar la ce folos sa distruga Raul? Oare nu va baga frica in cei drepti ce stau langa Dumnezeu? In momentul acela mi-am adus aminte de Pilda fiului ratacitor, data de insusi Iisus Hristos in viata Sa lumeasca. Iara, o alta intrebare: cine sunt cei doi fii ai acelui om din pilda? Eu tind sa cred ca fiul ramas in casa parinteasca sunt cetele ingeresti si noi oamenii. Numai ca noi alegem intre a merge pe o cale sau pe cealalta, dar ne tinem pe langa casa. Dar fiul ratacitor cine este? Eu tind sa cred ca acesta este insusi Satana. In primul rand este un inger decazut. A fost creat de Dumnezeu, a fost langa Dumnezeu, dar a ales o libertate gresita. Din cate am invatat, Dumnezeu nu a pierdut nimic din creatia Sa, doar a luat-o dintr-o lume si a traspus-o in alta, o lume a nemuririi. Oare lui Dumnezeu ii place ce face Diavolul, ii place raul pe care acesta il sadeste in oameni, ii place torturile la care ii supune pe oameni? Clar NU! Dar totusi de ce il lasa sa faca atata rau? De ce nu il opreste? Cred ca orice parinte nu isi poate opri copilul in a face unele nazbatii fara  sa ii demonstreze de ce nu e bine. Asa si Dumnezeu il lasa la Diavol sa faca rau pentru a-si dovedi singur ca greseste. Diavolul ispiteste trupul pentru a “fura” sufletul. Dar sufletul omului, in viata de apoi regreta pacatele facute la vederea Adevarului. In cele din urma Diavolul isi va recunoaste greselile si samanta raului va disparea, prin intoarecere “fiului risipitor”.

Acum o alta intrebare ma framanta: daca pana la urma cu totii vom avea o viata fara rau, de ce sa nu pacatuim? Ar merita sa mergem si sa facem tot felul de pacate lumesti: sa furam, sa participam la orgii, la betii, la batai etc. Oare am putea traii linistiti o eternitate sub spectrul ideii ca am ales o viata trupeasca rusinoasa? Vad multi oameni care au o constiinta foarte solida si regreta orice pacat marunt, din punctul meu de vedere. Ma gandesc ca acest tip de constiinta il vom avea in acea lume si ma sperie sa traiesc atat cu gandul la alegerea gresita pe care o fac acum cat si perioada de timp pe care o voi avea constiinta incarcata: in lumea de dincolo nu exista timp.

Nu am nici un fel de studii teologige, dar dorinta de cunoastere a Adevarului Absolut m-a condus la aceasta ipoteza. Daca e cineva care are vreo alta opinie sa o comunice, caci nu vreau sa traiesc sub influenta acestui gand, care poate fi o falsa ipoteza.

5 thoughts on ““Intru Una,….

  1. Adevărul Absolut nu o să-l cunoaștem niciodată, cel puțin nu prin Biserică. De-a lungul istoriei, ea a ascuns cele mai multe realități și a pus frână progresului. Nici acum nu e de acord cu multe cuceriri ale științei, deși folosește multe dintre ele.

  2. De fapt trupul este o materializare a sufletului, iar moartea nu este decat o etapa, o poarta de trecere dintr-o lume in cealalta. Moartea nu e sfarsitul vietii.

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s