Suflet steril

In discutii in contradictoriu, daca aduci argumente ce te duc cu gandul la teoria conspiratiei esti rapid etichetat ca “conspirationist” (iertati-mi cacofonia intentionata) si devii un element mediocru in cadrul discutiei. Dar opozantii daca vin cu astfel de argumente ce fac referire la teoria conspiratiei, “e ceva normal”.

Curios e ca atunci cand privesti in ochii lor atunci cand zambesc, ochii sunt sterili, stersi, nu exprima nimic. Doar sfortarea muschilor faciali te duc cu gandul ca acel om vrea sa imite veselia.

Pacat ca acesti oameni isi mint propria constiinta, doar din dorinta de a fi in trend, la moda, sau mai rau din dorinta de a fi in turma. Ca pana la urma oamenii se impart in doua categorii: ei si goimii, adica noi toti: crestini, musulmani, budisti, hindusi, romani, maghiari, slavi, germanici etc. Iar pentru ei, goimii nu sunt oameni, sunt ne-oameni, sunt pe aceeasi treapta cu animalele. Iar a fi de acord ca homosexualitatea, cu prostitutia cu teoriile darwiniste promovate de comunism, nu facem decat jocul lor de a ne auto-educa pe noi ca fiind animale. Noi suntem cei ce vrem sa fim in turma, deci le confirmam propria lor opinie ca suntem animale.

Treziti-va oameni buni! Nu va mai mintit pe voi insiva! Cantariti bine tot ceea ce aflati!  Un zambet fortat nu inseamna bucurie; bucuria, fericirea, dragostea fac trupul sa radieze. Un om chiar si cand e trist iubeste, iar cand e nervos iubeste.

Voi, care sustineti teorii mincinoase de dragul turmei, de ce nu radiati de dragoste, de fericire? De ce radeti si va prefaceti fericiti doar atunci cand faceti o gluma la adresa adevarului? Sunteti credinciosi si va declarati crestini? Atunci de ce injurati de cele sfinte?

Daca e adevarat ce sustineti, de ce sunteti mai tristi ca norii plumburii aducatori de gheata? De ce renuntati sa luptati intr-o lume pe care voi o argumentati si o sustineti prin idei?

“Indemn la lupta

Nu dor nici luptele pierdute,
nici ranile din piept nu dor,
cum dor acele brate slute
care sa lupte nu mai vor.

Cat inima an piept iti canta
ce-nseamna-n lupta-un brat rapus ?
Ce-ti pasa-n colb de-o spada franta
cand te ridici cu-n steag, mai sus ?

Infrant nu esti atunci cand sangeri,
nici ochii cand in lacrimi ti-s.
Adevaratele infrangeri,
sunt renuntarile la vis.”

Poezia e scrisa de Radu Demeter-Gyr. Omul acesta a luptat pentru o singura cauza: pentru Adevar. Culmea e ca aceste poezii care nu fac trimitere la nici o lupta materiala cu pusti, tancuri, manifestari violente, au semanat frica in comunistii romani. Poeziile lui au facut sa arda in romani flacara vie a constiintei.

Voi, cei care va mintiti si sunteti nemultumiti de lumea in care traiti (ca pana la urma voi v-ati conturat-o, singuri, cu propriile argumente) de ce ati renuntat la lupta?

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s