Exista sau nu Dumnezeu?

Citandu-l pe unul din marii romani, Petre Tutea, accentuez: “nu exista adevar mai mare pe lumea aceasta ca existenta unui Dumnezeu personal”.

Omul este “indoctrinat” ca este cazut din drepturile divine prin neascultarea unei porunci a lui Dumnezeu: sa nu manance din marul oprit. Omul este fiinta slaba moral, chiar daca fizic poate darama munti. De aceea a mancat din mar si i s-au dechis ochii. Omul este atat de slab moral, incat orgoliul ce l-a cuprins a facut sa arunce vina pe femeie. Cu nenumaratele opere dedicate ei de mari autori cu sex-apeal precum Paolo Cuelho sau Garcia-Marguez, femeia a lasat delicatetea si a aruncat vina pe sarpe.

Acela a fost inceputul. Omul a vrut sa fie Dumnezeu si a cazut de i-a crapat obrazul de rusine. Dar omul e slab de fire, iar un om slab de fire devine orgolios pana la frustare. Daca nu a putut fi ca Dumnezeu, omul a facut o teorie: ca nu mai exista nimic mai inteligent si mai perfect in lume ca el, omul. Mai precis s-a dezis de faptul ca e creatie divina, o creatie la care a asudat Insusi Dumnezeu, plamadind lutul. El se considera descendent din maimuta. Curios ca “miracolul” nu a mai avut loc de atunci de cand a aparut omul. Si nici macar o greseala genetica pur intamplatoare nu a mai avut loc in natura, incat sa dea un sambure de adevar acestei teorii. Nimic, nici o dovada. E atat de suparat omul pe decaderea lui, incat si-a facut un film cu propria nastere, el fiind si regizor si actor principal.

Indignat ca alti oameni nu ii dau crezare, omul a imbracat costumul diplomatic si prin politica a dat legi prin care oamenii sa invete si sa creada in teoria lui, in povestea lui. Cine nu a crezut l-a condamnat definitiv si irevocabil ca fiind inapoiat, redus mintal, bandit.

Omul si-a negat Parintele, si-a negat Creatorul, si-a negat Fiinta ce i-a dat viata. Omul si-a impus ca Dumnezeu nu exista. Altii, mai dogmatici, l-au redus pe Dumnezeu la celula, la ADN, la energii nevazute, la ceea ce gandesc, mai precis ei se cred Dumnezeu. Eu, cel ce scriu aceste randuri, nu pot fi Dumnezeu, dar sigur sunt o infima parte din Dumnezeu, caci am de la el viata, sufletul si trupul.

Pe cei ce cred ca Dumnezeu nu exista, pentru ca nu l-au vazut, ii intreb: au vazut protonul din atomul de siliciu din farfuria cu mancare? Cand au bagat nasul intr-o floare sa o miroasa, au vazut Aparatul Golgi din vreo celula a vreunei granule de polen? Nu. Le-au vazut in desene din manuale sau carti de chimie sau biologie. Pe viu, cu ochiul liber nu le-au vazut. Daca nu le-au vazut, prin urmare aceste lucruri nu exista. Sa mai continuam? Eu personal nu am vazut nici o mitocondrie din celula animala in aceasta iarna cand am sacrificat porcul. Nu am vazut, de asemenea, nici o mitocondrie din vreo celula a strugurilor pe care i-am folosit la obtinerea vinului. Asta inseamna ca nu exista? Exista, chiar daca nu le vedem. Daca nu le vad, sa mai cred in ele? As putea spune cu usurinta ca doar un nebun poate crede in ceva ce nu vede cu ochiul liber, corect?

“Daca Dumnezeu exista de ce sunt razboaie in care mor oameni? E clar ca Dumnezeu e un mosul rau ce sta pe un norisor.” Afirmatie care mi-a fost oferita de o persoana ce credea si ca Albert Enstein era ateu, el fiind ateu, prin urmare era un geniu. Tot Albert Enstein a oferit un raspuns similar unui profesor (dupa ce a trecut de perioada in care era considerat retard) ce afirmase rautatea diabolica a lui Dumnezeu.

“A.E.: Domnule profesor, intunericul exista?
Profesor: Da.
A.E.: Fals. Intunericul nu exista, este doar o lipsa a luminii. Dar frigul exista?
Profesor: Da.
A.E.: Fals. Frigul este doar o lipsa a caldurii (temperaturii ridicate). Asa si raul este o lipsa a iubirii lui Dumnezeu.”

Acesta a fost raspunsul unui copil, ce prin geniul lui a ajuns sa fie considerat ateu.

Revin. Eu, personal, nu mai cred in politica. Asta inseamna ca politica nu exista? Exista. A nu crede in ceva, trebuie mai intai ca acel “ceva” sa existe. Nu poti nega ceva ce nu exista. Sa spun ca Dumnezeu nu exista sub o forma anume sau deloc, dovedesc credinta in existenta lui. Nimicul nu exista.

Un bun prieten, si el terfelit de unii ca fiind ateu, pe numele lui Antoine Lavoisier afirma: “nimic nu se creeaza, nimic nu se pierde, totul se transforma”. Un alt “ateu” a afirmat ca Dumnezeu nici nu a fost creat de cineva, nici nu a fost distrus de cineva, doar a fost transformat de cineva.

Forma in care il gaseste fiecare pe Dumnezeu (energie, celula, atom, etc) e o transformare suferita in mintea unui om cu moralul slab, cu o educatie morala slaba. Am intalnit oameni, pe viu, ce afirmau astfel de chestiuni si dovedeau o mandrie iesita din comun cand vedeau ca eu nu cred in bazaconiile lor. Sa fii mandru cu ceva incat sa-l crezi pe cel din fata ta un inapoiat, e dovada negarii unui adevar, iar negarea dovedeste existenta. Cu ce argumente l-ar contrazice acel om pe Petre Tutea, care afirma ca “Dumnezeu este personal”, adica o persoana vie? Petre Tutea nu are curajul sa-l contrazica in totalite pe protestantul Luther: “el, la 40 de ani, stia deja, mie mi-au trebuit 80 de ani sa-mi dau seama”. Iar Tutea are rezerve fata de intreaga teologie protestanta.

Alaturi de acest mare roman, se alatura Emil Cioran, care intr-un material video, afirma cu rusine, mandria cu care, in tinerete, spunea ca nu exista Dumnezeu.

Oare ce credea Constantin Noica sau Ioan Ianolide cand aparea in fata lor Turcanu si striga: “Dumnezeu nu exista, baaa banditilor! Eu sunt dumnezeul vostru! Voi ca mine trebuie sa fiti!” si incepea sa bata la ei ca la vrejii de fasole. Noica si Ianolide aveau o serie de valori ce se bazau pe lipsa violentei. Puteau crede ei, in acele momente, ca Dumnezeu nu exista?

Raul nu apare acolo unde nimeni nu crede in Dumnezeu, pentru ca acolo el, Raul, domneste, este stapan la el acasa. El merge acolo unde credinta in Dumnezeu e vie si acolo aduna recolte.

Cei cu “gandire libera”, mare parte din ei profesori, ingineri, politisti, un fel de intelectuali, spun ca nu e bine sa credem in Biblie sau alte carti sfinte ca sunt scrise de oameni. Bun! Nu cred in ele. Atunci nu cred nici in cartile scrise de oameni ce afirma ca omul are radacini in maimuta. Corect? Ca si alea sunt scrise de oameni.

Doamne ce-mi plac oamenii acestia anti-Biserica! Spun cum sa nu crezi in Ea, incat ajungi sa negi si teoria in care ei cred cu argumentele lor. Fanstastic! Si se mai supara unii ca le spun “intelectuali”.