Pilda cainelui

Era odata un caine, un dulau. Dulaul era tinut legat cu lant de catre stapan, iar lantul era infipt in pamant cu un chiron imens. Tot universul cainelui, toata lumea lui era in cercul delimitat de lungimea lantului, iar centrul lumii lui era chironul.
Intr-o zi, cainele stateau in cusca lui si privea prin curte, la lighioanele stapanului.
– Uita-te la cal! In fiecare zi pleaca cu stapanul prin lume. Vede multe. Vede ce e dincolo de deal. Vede ce e dincolo de vale. Vede ce e dincolo de copaci. Stapanul il iubeste tare mult, il inveleste cand e transpirat, se duce la el cu bratele pline cu mancare. Calul e un animal fericit!
Mai sta cainele, mai priveste prin curte si vede gaina.
– Uita-te la gaina! Se plimba prin intreaga curte, mananca ce ii pofteste inima. Stapana o cheama mereu la ea. Se urca in copaci si vede dincolo de casa, vede dincolo de sura, vede dincolo de gard. Gaina e un animal fericit!
Cainele se intoarce la supararea lui si deodata vede vaca.
– Uita-te la vaca! In fiecare zi stapana ii canta, o mangaie, o spala. Ii da o gramada de mancare, nu cum imi da mie. Ii vorbeste frumos. O scoate in camp sa miroasa florile si respire aerul proaspat de camp. Ii mai pune si flori proaspete la coarne. Vaca e un animal fericit!
Suparat, cainele da sa se culce, dar intanzindu-si gatul transpirat, vede porcul.
– Uita-te si tu la porc! Nu simte caldura soarelui, ca toata ziua se zbenguie prin mocirla. Stapanul nu-l cearta ca se murdareste si ii mai da si mancare mereu. Porcul e un animal fericit!
Da cainele sa se culce, cand vede stapanul ca se indreapta spre el. Se uita atent la stapan si il vede cu un os in mana. Sare cainele repede si se zgudura, vrea sa se duca la stapan, dar lantul il opreste violent si il intoarce din drum. Stapanul ii arunca osul, fara sa-i zica ceva si se intoarce. Cainele ia repede osul, intra in cusca lui, aseaza tacticos osul intre labe si incepe sa-l linga. Stand asa se uita cu mandrie la cal.
– Uita-te la cal! Toata ziua trage de caruta aia, pe care stapanul o incarca mereu. O incarca ca abia trage de ea. Pe deasupra il mai si bate ca sa fuga cu caruta dupa el. La ce bun daca vede lumea si nu e liber. Ce prost e calul!
Si se intoarce cainele la osul lui. Il mai linge tacticos si mai priveste prin curte. Vede gaina si o priveste cu un aer de superioritate.
-Uita-te la gaina! Nu e libera de loc. Cand o striga stapana, se duce, ca altfel ajunge ostropel pe masa stapanului. Daca nu face oua, imediat ajunge ciorba pe masa stapanului. Daca nu face pui, imediat ajunge friptura pe masa stapanului. La ce bun se plimba libera prin curte? Ce proasta e gaina!
Si iar isi mai linge simandicos osul mare si fara de carne. Dar vede si vaca, iar atunci cand o vede incepe sa rada.
– Uita-te la vaca! Stapana o trezeste in fiecare dimineata, o trage de uger, iar daca nu da lapte imediat se alarmeaza si stapana si stapanul. In fiecare zi o scot la iarba si o obliga sa manance de unde vor ei, cica da laptele bun, iar de nu vrea, chiar nu vreau sa ma mai gandesc. La ce bun iese din curte daca nu e libera? Ce proasta e vaca!
Mai linge tacticos din os si priveste cu trufie la porc, ca mai sa-l bufneasca rasul.
– Uita-te la porc! Mizerabilul sta numai in namol, mananca de pe jos toate resturile stapanului, pentru ce? Ca sa fie sacrificat cand i se face pofta stapanului sa-l manance. Ce prost e porcul!
Cainele isi aduce aminte de osul dintre labele lui si il linge cu mare tandrete. Il linge si se gandeste:
– Ograda asta e plina de prostie. Toate animalele sunt batute de stapan, chinuite de stapan. Pentru ce? Sa-i dea sa manance. El, omul, nu-i capabil de nimic si se foloseste de ele ca sa manance. Si ele proastele, il asculta! Ce bine de mine! Nimeni nu-mi porunceste, nimeni nu ma bate, eu sunt un adevarat stapan pe viata mea! Ce destept sunt!

Morala: ograda este tara, stapanul este conducerea tarii, iar animalele sunt locuitorii: intelectuali si oameni simpli. Stapanul nu ni-l alegem, chiar daca noi asa credem si ne sunt date si dovezi materiale ca ni-l alegem: campaniile electorale. Ei au ordinea lor dinainte stabilita cum vin la putere, cat stau si ce au de facut. Noi traim iluzia ca putem alege. Fals!
Animalele din ograda suntem noi, locuitorii: intelectuali, muncitori, copii, batrani, tineri. Fiecare cu indatorirea lui fata de tara, cu greutatile lui si cu beneficiile lui. Vedem nedreptatile si cautam solutii sa le rezolvam, chiar daca sunt peste putintele noastre, luptam cum putem sa nu cadem prada vicleniei faptelor alesilor.
Cainele! El este unul din “intelectualii” (profesori, ingineri, doctori, politisti, etc) ce “gandesc liber”. El, cainele, traieste printre noi si are dreptate cand ne spune ce nedreptati se fac in tara, ce alesi nedrepti avem, alesi ce prefera alte clase, alti oameni, inafara noastra, a celor ce lupta cu nedreptatile. Dar el, cainele, “gaseste” si solutia si mai are si capacitatea intelectuala de a gasi si alte argumente de a lupta pentru solutie. Ce este solutia? Cum o afla? Solutia e osul. Osul mare din care linge zile la rand, fiind tare mandru de ceea ce a aflat el. Cainele nostru e liber, gandeste liber si nimeni nu-l influenteaza.

P.S.: Acest post este o simpla pilda pe care am auzit-o si am considerat ca sunt dator sa o spun si eu mai departe. Orice asemanare a vreunui om cu vreun personaj din pilda este pur  intamplatoare. Asemanarea cu vreun animal este pur intamplatoare, pentru ca nu doresc sa jignesc regnul animal, aducandu-l la stadiul de om “liber ganditor”.

3 thoughts on “Pilda cainelui

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s