Mancarea care se hraneste

Tuturor ne plac dulciurile, ciocolata, aceea mancare din pungile frumos colorate asezate cu un scop pe rafturile marilor magazine. Recunosc ca am o slabiciune pentru dulciuri, in special pentru ciocolata. Cine nu are o slabiciune pentru ciocolata?! Sa fim seriosi. Personal ador ciocolata amara, cea cu multa cacaua. Si nu mananc mereu, doar cand am vreo pofta enorma sau dupa cateva zile de efort fizic intens, perioada in care organismul imi cere. Daca nu ajung prin metropola focsaneana sa-mi cumpar o ciocolata, imi cumpar de la un magazin satesc, adica de la singurul care aduce ciocolata amara si singurul care nu-i dubleaza pretul.

Ultima oara cand mi-am facut o astfel de achizitie a fost acum o luna. De ce asa de mult?! De la o perioada, ce sare de un an, am renuntat la mancarea din comertul de retail. Si mananc doar mancare gatita in casa, legume si fructe din gospodarie sau cumparate de la taran in piata de la Dumbraveni (de pe DN2-E85) si carne din gospodarie sau cumparata de la cunoscuti. Dulciuri mai mult facute in casa. Dar in toata aceasta perioada mi-am mai cumparat si cate ceva dulce din comert, nu pot sa mint.

Revenind la ultima achizitie, a fost o tableta de ciocolata cu 55% cacao. Va spun sincer ca atunci cand am mancat din acea tableta m-a cuprins un sentiment de vinovatie, de tristete, de angoasa, de scarba. Nu stiu de ce. Gustul era bun, dar starea care m-a cuprins in momentul in care papilele gustative au intrat in contact cu ciocolata a fost una execrabila. Simteam cum ceva se hranea din mine si nu invers cum ar fi fost normal. Ciocolata era totusi o marca buna, iar magazinul de unde am cumparat-o e unul de incredere. Asa ca exclus ca tableta sa fi fost stricata sau expirata.

Mi-aduc acum aminte ca o experienta similara am avut-o ceva mai inainte cu doua batoane de ciocolata luate din lantul de magazine K.

Dupa aceste evenimente, am fost la o mica reuniune ce a presupus un pahar de vorba si ceva de-ale gurii. O parte din mancare luata din comert. Am simtit totusi o bariera intre mine si acea mancare. Adica o mancam dar parca nu intra, nu mergea. Ii lipsea ceva, dar nu stiu ce.

Acum nu pot spune ca simt asta la toata mancarea comerciala. Sunt produse care “merg”, dar sunt si unele care te fac sa iti iei zilele si sa nu stii de ce.

One thought on “Mancarea care se hraneste

  1. Ca și cuvintele, mâncarea trebuie să transmită ceva. Cea din comerț nu prea are ce transmite, caci prea multe mașinării au contribuit la facerea ei și prea puțini oameni!
    În mâncarea ta adevărată, adaugi suflet, ca și țăranul când își crește roșia, cartoful sau găina. De aceea este mai bună, “merge” mai bine!

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s