Moromete Dacul

Moromete era un taran din Silistea-Gumesti care avea patru baieti si doua fete, trei copii in prima casatorie si alti trei din a doua casatorie. Morometele de ieri este nemuritor, el regasindu-se si azi ca fiind din Silistea-Gumesti si avand trei frati vitregi si doi frati de sange si un parinte cumpanit, judecand totul ca un dac liber si stapan pe aceste pamanturi. Moromete nu a murit, pentru ca el nu are timp sa moara, el trebuie sa mearga de dimineata la serviciu, dupa-amiaza la camp, seara sa faca temele cu copilul, sa pregateasca cele necesare pentru oala cu ciorba, asta daca a avut bani sa plateasca actele pentru cununia civila si cununia religioasa. Daca nu isi mai injura apropiatii care ii spun ca e pacat sa-si faca familie fara binecuvantarea lui Dumnezeu. Stie ca e pacat si injuratul, pentru ca Moromete nu mai demult omul nou pe care l-a construit socialismul romanesc.

Omul nou de atunci care stia ca binele socialismului a fost binele sau pana mancarea ii era data pe o bucata de carton. In acel moment a renascut in el dacul mostenit de la tat-su; dacul cumpanit, muncitor, liber, dacul care stie ca atat timp cat cel din fata lui vorbeste aceeasi limba ca si el si are aceleasi greutati si bucurii ca si el, ii este egal pe acest pamant si in fata lui Zemolxe. Dacul Moromete stie ca jertfa pentru pentru Zemolxe nu mai consta in a trimite sufletul celui mai drag copil la zeu, ci consta in a-si trimite propria dragoste pentru semeni si pamant catre Dumnezeu. Zemolxe al tatalui sau este Dumnezeul sau.

Cotropitorii Daciei lui Moromete l-au obligat pe acesta sa le dea pamantul si sa-l semene cu beton, fier si caramida. Noua civilizatie, condusa de un zeu pagan avea sa-l minta pe Moromete ca este mai evoluat. L-a mintit pe Moromete spunandu-i ca singura credinta este cea a muncii, credinta lui il mintea ca poate modela fierul cu mana, ca poate muta muntii. Dar Moromete s-a trezit atunci cand nu a mai gasit iubirea de care ii vorbea Zemolxe. Moromete a racnit atunci de au rasunat muntii si vaile, racentul sau a fost purtat de rauri si mari in vazduh, astfel ca Zemolxe sa-l auda. Zemolxe l-a auzit, dar nici El nu mai era ce a fost inainte de cotropire. Si el s-a mai schimbat, e mai evoluat. Zemolxe varsa sange, noul Zemolxe si schimbat numele in Dumnezeu si varsa iubire, fara a mai varsa sange. El nu ii mai vorbeste prin fapte, ci prin versuri greu de inteles pentru Moromete. Zemolxe numai numeste el capii ce sa-l indrume pe Moromete in problemele lumesti, ci Il pune pe Moromete sa-si aleaga capii ce sa-l indrume.

Moromete s-a trezit intr-o alta lume acum, o lume de neinteles pentru el. El nu vrea decat sa-si munceasca pamantul, sa-si creasca copiii. El stia ca Zemolxe vorbeste prin capul dacilor, acum capii ii ofera daruri lui Moromete sa-i accepte in calitate de capi. Moromete e confuz. Darurile il acuza ca este corupt si este acuzat chiar de capi de inalta coruptie, chiar daca el este un simplu dac ce vrea sa munceasca. Capii acum il obliga sa le fie sclav, ca doar nu nu i-au dat acele daruri degeaba. La un moment dat, Moromete da sa se lumineze, dar capii vin la el sa-si ceara scuze si ii ofera daruri in semn de iertare. Dacul Moromete le accepta, crezand ca sunt reale vorbele capilor. A doua zi, pe Moromete il trezesc aparatorii capilor si-l duc fortat la ocna, zicandu-i ca-i corupt, instigator, spion. Moromete e socat, el nu stie ce sunt acele acuze, pentru ca el mereu a lucrat pamanatul si a avut grija de familia lui.

Cand scapa de la ocna, isi gaseste casa ravasita: niste straini stau in casa lui, ii educa copiii, altfel decat ii educa el. Casa lui numai miroase acum a busuioc si lemn proaspat, acum miroase a fecale umane. Animalele sale nu sunt la staul, sa-si manance linistite fanul. Pribegesc pe islazul de beton ce aminteste de perioada in care toti ii spuneau ca e un om nou. Intrusul, sau asa il vede Moromete, bronzat, mirosind a transpiratie si a urina, balbaind ceva in gura ii spune:
“Binnnne ai vennnit accccasa, frrate rrrrromi…mmane!”. Moromete ar da sa se bucure, dar isi aduce aminte ca fratii si surorile i-au fost ucisi de cei care au creat lumea noua.
Moromete refuza sa creada ce vede si iese pe poarta. Aici isi regaseste veci prieteni: galul cu care schimba grane, celtul caruia ii vindea miere, grecul caruia ii vindea vin, etruscul care ii aducea fructe rare. Vrei sa-i salute si sa-i imbratiseze, dar toti il resping agresiv. Il fac hot, corupt, lenes, ca e un om ce umbla, nestatornic, ca are privirea fioroasa ca a frate lui sau ce sta acum pe prisma si zambeste in coltul gurii, ca el e roman. Stupefiat de toate astea pleaca catre Casa Satului, poate acolo mai gaseste pe cineva din vremurile lui bune. Acolo da peste doi prieteni care maturau rogojina si tineau capul plecat. Un barbat mic si chelios racneste la unul din daci ceva, intr-o limba neinteleasa. Acesta se conformeaza si pleaca. Trecand pe langa Moromete il loveste puternic in umar si-i spune soptit, in daca lor de odinioara: “Nu-i vorbi de rau!” Moromete isi face curaj si intra la acel om mic la statura si chelios. Omusorul foarte nervos ii face semn sa plece, iar in limba aceea ciudat ii arat niste tablouri ce semanau cu niste simboluri stravechi desemnate stangaci de un pseudoartist, ii arata un fel de steag, altul decat lupul, ii mai arata si o hartie mazgalita, iar din gesturi, Moromete intelege ceva de genul ca omuletul acela e un fel de stapan pe satul sau.

Abatut se intoarce acasa, dar la poarta casei vede ca “fratele sau” se certa si arunca in casa cu tot cei venea la mana. Moromete intelege ca acum nimic din ce era numai al lui prin mostenire, i-a fost luat cu forta. Resemnat si indurerat pleaca. Pe drumul spre iesire intalnesc aceeasi capi, care aveau iara daruri si le face semn ca nu mai vrea nimic. Aflat pe varful unui povarnis, isi mai arunca ultima dat ochii spre satul care nu-l mai vrea. Inima incepe sa-i bata brusc; il vede pe Balosu, Iocan fierarul, Cocosila, Birica, toti cei care inainte erau oameni de frunte in satul lor, acum ii vin din spate, toti cu capetele plecate de durere.

Mai arunca cu totii o privire satului ce nu mai e cum il lasasera ei inainte sa fie “oameni noi” si pleaca spre altarul lui Dumnezeu, Zemolxe cel Iubitor. Altarul era undeva sus, pe un varf de munte, de unde capii dacilor lui Moromete, Burebista, Dromichete, Decebal, Deceneu si altii, erau luminati de Zemolxe cum sa cunduca mai bine si mai drept pe toti dacii la un loc. Ajunsi, Moromete si ai lui privesc zarea ce se vede de jur imprejurul muntelui. Peretii acestuia sunt negri, dealurile sunt negre, sesul e gri, din loc in loc cate o pata galbena, din loc in loc se vede fum negru ridicandu-se spre cer. Durerea lor e atat de mare, incat racnesc toti odata. Racnirea lor sperie toate orataniile ce se ascundeau prin ramasitele ramase in decorul negru, firele de iarba se inclina, norii dau sa se desparta. Oprindu-se din racnit, Moromete intreaba zare:
“Unde sunt dacii mei? Unde sunt dacii mei care isi plecau capul doar de rusinea faptelor lor? Unde sunt dacii care ii invatau pe vecinii lor mestesugurile? Unde sunt dacii care isi speriau cotropitorii prin dreaptatea lor si nu prin forta pumnului? Unde sunt dacii care conduceau dupa legile lui Zemolxe? Unde sunt dacii?”
Moromete a ramas pe acel varf de munte, asteptand si acum un racnet de rapsuns al dacilor ramasi in zari. Moromete e un taran nemuritor, e un dac nemuritor.

Noi cand racnim?

3 thoughts on “Moromete Dacul

  1. Salutare tuturor. Din intamplare am ajuns pe blogul asta (stiti cum e cu navigarea pe net) si sunt placut surprins de ce-am citit aici. Se pare ca oamenii inteligenti si cu umor n-au disparut.Va doresc numai bine tuturor si sper sa revin curand.

  2. Multumim pentru apreciere! Facem si noi ce putem, sa mai descretim fruntile fratilor nostri; altii inteleg gluma, altii o iau de buna (ca omu’). Numai bine!

  3. Pingback: Free Guitar

Leave a Reply

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s